Specialitate cu tradiţie în ţările vest europene şi în Statele Unite ale Americii, chirurgia vasculară este cea mai nouă disciplină chirurgicală din România. Îşi caută identitatea şi locul mai ales în raporturile sale cu chirurgia cardiovasculară şi cardiologia intervenţională. Specialiştii din cele două discipline interesaţi de patologia vasculară suplinesc lipsa unor chirurgi vasculari cu formaţie completă.
Dezvoltarea specialităţii e un proces în plină desfăşurare. În 2014, a fost înfiinţată Societatea Română de Chirurgie Vasculară http://www.srcv.ro/ care şi-a organizat şi primul ei congres. Ca urmare a acestui demers, curriculumul de pregătire a rezidenţilor în chirurgia vasculară este armonizat cu cel european, iar bibliografia pentru examenul de specialitate a fost modernizată în sensul de a asigura o pregătire adecvată a viitorilor specialişti. În acelaşi timp se elaborează norme şi recomandări bazate pe ghidurile internaţionale de diagnostic şi tratament.
În acest moment, situaţia este totuşi îngrijorătoare. În condițiile în care există un număr foarte mare de bolnavi vasculari, mulţi dintre aceştia fie nu sunt diagnosticaţi, fie nu sunt îndreptaţi spre un serviciu capabil să le rezolve problema. Rezultatul este extrem de grav: un număr foarte mare de anevrisme de aortă sunt depistate doar în momentul rupturii, complicație majoră cu o rată de mortalitate de 90%. Stenozele carotidiene nu sunt diagnosticate la timp sau nu sunt adresate unui chirurg pentru rezolvare. Complicaţia principală este accidentul vascular cerebral care are un impact major asupra calităţii vieţii pacientului şi familiei, prin aceea că pacientul rămâne cu sechele. În plus, apare şi un cost social foarte important când sunt afectaţi pacienţi încă tineri, în perioada activă. Pacienţii cu arteriopatie cronică obliterantă a membrelor inferioare şi picior diabetic sunt de multe ori amputaţi la nivelul gambei sau coapsei fără a fi investigaţi în prealabil, pentru a se stabili dacă mai există posibilităţi de revascularizare şi implicit de salvare a membrului. Impactul unei amputaţii majore asupra pacientului şi familiei este enorm. Protezarea necesită un efort suplimentar din partea pacientului, iar adesea bolnavii în vârstă nu mai au resurse fizice pentru a se putea reabilita după amputaţie. În aceste condiţii, doar pacienţii mai tineri şi fără comorbidităţi vor reuşi să meargă cu o proteză, iar restul sunt condamnaţi la o viaţă în scaun cu rotile sau la pat.
Pe lângă aceste probleme legate de sistem, există şi problema educaţiei medicale precare a bolnavului român. În cele mai multe cazuri acesta ajunge prea târziu în faţa unui medic.
Pornind de la aceste premise, blogul de faţă se vrea un mijloc de educare pe teme de patologie vasculară. În următoarele articole, voi trece rând pe rând în revistă cele mai importante boli, precum şi mijloacele de tratament al acestora. Dacă demersul meu va fi suficient de popular, în funcţie de interesele cititorilor, îmi propun să prezint mai în detaliu diferite teme. Voi încerca să fac acest lucru într-un limbaj simplu, nemedical şi prin exemple pe care le dau de obicei pacientului din faţa mea în cabinetul de consultaţie.
După ce am văzut cu ce probleme ne confruntăm, să vedem totuşi cu ce se ocupă chirurgia vasculară. După cum îi spune şi numele, este ramura chirurgiei care se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul chirurgical al bolilor vaselor. Avem trei tipuri de vase de sânge:
1. arterele – vasele care duc sânge de la inimă la ţesuturi. Dacă simplificăm puţin lucrurile, acestea suferă doar de două boli: fie se înfundă prin ateroscleroză, fie se dilată şi fac anevrisme. Lucrurile se complică întrucâtva deoarece avem artere peste tot în corp şi, în funcție de localizare, apar diverse boli cu manifestări şi consecinţe diferite. Chirurgia arterială este ramura cea mai importantă a chirurgiei vasculare. Bolile sunt grave, unele mortale. Operaţiile sunt grele, dar pot avea rezultate foarte bune. De această parte mă voi ocupa cu predilecţie în articolele următoare.
2. venele – vasele care duc sânge de la ţesuturi la inimă. Boala cea mai cunoscută este boala varicoasă. Este oarecum singura boală venoasă cu rezultate bune după chirurgie şi probabil îi voi dedica un capitol, deşi informaţiile despre varice abundă pe internet. În ceea ce priveşte alte boli venoase, se încearcă tot felul de intervenţii reparatorii, mai ales după tromboze profunde, dar rezultatele sunt cel mult mediocre. Din acest motiv, interesul în rândul chirurgilor este minim.
3. vasele limfatice – vase accesorii care culeg lichidul aflat între celule şi îl redirecţionează spre vene. Şi ele se pot înfunda şi dau în consecinţă modificări de volum mai ales la nivelul picioarelor, care pot ajunge la dimensiuni monstruoase. S-au încercat tratamente chirurgicale, dar fără rezultate. Se fac tratamente adjuvante cum ar fi masaje, ciorapi elastici, dar acestea nu rezolvă problema. În concluzie, pacienţii care suferă de aceste boli sunt oarecum pe cont propriu pentru că suntem incapabili sa îi ajutăm.
Prin acest articol, am intenţionat să vă introduc în lumea chirurgiei vasculare. Începând cu articolul următor, voi aborda boala de care chirurgii vasculari se lovesc cel mai frecvent: arteriopatia cronică obliterantă a membrelor inferioare sau, în termeni mai puţin pompoşi, arterele înfundate de la nivelul picioarelor.
Vascular blog 